# started 2014-08-16T14:43:26Z "Artele marțiale reprezintă un sistem complex de tehnici de luptă, cu sau fără arme, însușit la nivel individual."@ro . "O enciclopedie este un compendiu lexicografic, scris în mod sistematic, al cunoștințelor umane.Acest termen vine din greacă: εγκύκλιος παιδεία, enkylios paideia (\"într-un cerc al cunoașterii\").Enciclopediile pot fi generale, conținând articole din toate domeniile (ex: Enciclopaedia Britannica) sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu (ex: enciclopedii de muzică, fizică, etc.). În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură (ex: Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta).Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii, dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI."@ro . "Hipoacuzicul este o persoană cu simțul auditiv diminuat.Multe hipoacuzii pot fi rezolvate pe cale chirurgicală, în timp ce altele nu pot fi ameliorate decât pe cale protetică. În unele cazuri, destul de rare, nu este posibil nici un remediu. Cauza care stă la baza hipoacuziei se poate afla la diferite niveluri ale sistemului auditiv.Dacă pierderea de auz este datorată celulelor senzoriale ale cohleei, atunci hipoacuzia este cohleară, iar dacă este datorată funcționării deficitare a fibrelor nervoase vorbim despre o hipoacuzie retrocohleară. Dacă substratul fizic al hipoacuziei se află la nivelul urechii externe sau medii atunci hipoacuzia se numește de transmisie.O hipoacuzie de transmisie egală ca grad și ca aspect cu una neurosenzorială are efecte mai mici asupra audiției decât cea din urmă. În cazul hipoacuziei de transmisie pragul tonal mai ridicat decât cel normal poate fi singura problemă aparută ca urmare a funcționării defectuoase a unui element din urechea externă sau medie.Atunci când surditatea își are originea la nivel cohlear și retrocohlear la atenuarea sonoriei se adaugă și percepția distorsionată a sunetelor puternice. De asemenea hipoacuzia de perceptie este însoțită de reducerea câmpului dinamic auditiv, prin creșterea nivelului pragului tonal și scăderea nivelului pragului de disconfort, fenomen cunoscut sub numele de recruitment. Discriminarea frecvențială poate fi și ea afectată în cazul hipoacuziei de origine cohleară, ca urmare a scăderii rezoluției frecvențiale. Majoritatea hipoacuziilor de origine cohleară sunt caracterizate de căderi ale pragului tonal pe frecvențele înalte, ceea ce poate avea ca urmare mascarea sunetelor făcute de către cele joase, care sunt auzite cu o intensitate mai mare.În funcție de valoarea în decibeli HL a pierderii tonale, hipoacuziile sunt clasificate în:1. Hipoacuzie ușoară: 21-40 dBHL2. Hipoacuzie medie:I. 41-55 dBHLII. 56-70 dBHL3. Hipoacuzie severă:I. 71-80 dBHLII. 81-90 dBHL4. Hipoacuzie profundă:I. 91-100 dBHLII. 101-110 dBHLIII. 111-119 dBHL5. Cofoza: pierdere mai mare de 120 dBHL.În alegerea protezei se vor lua în calcul și următoarele date referitoare la pierderea de auz:- modul de instalare: brusc / treptat;- vârsta de instalare: este un element important pentru alegerea rezervei de câștig protetic;- evoluție: acută sau cronică, progresivă sau fluctuantă ;- instalare: bruscă sau treptată;- caracter: temporar sau permanent;- mod de afectare: unilaterală sau bilaterală.Condiția poate apărea de la naștere sau poate fi dobândită ulterior în urma accidentelor sau a diverse afecțiuni."@ro . "Fizica (din cuvântul grec physikos: natural, din physis: natură) este știința care studiază proprietățile și structura materiei, formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce.Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche . Uneori sinonimă cu filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit .Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi de exemplu chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie. Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subcâmpuri : fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a teoriilor și descoperirea unor noi fenomene. În ciuda descoperirilor importante din ultimele patru secole, există probleme deschise în fizică care așteaptă a fi rezolvate. De exemplu, cuantificarea gravitației este poate cea mai arzătoare dintre probleme și cu siguranță și cea mai dificilă. Odată cu elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult mai clară despre interacțiile din natură și cu siguranță multe dintre fenomenele și obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de exemplu găurile negre, își vor găsi explicația într-un mod natural."@ro . "Antropologia se ocupă cu studiul științific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate dimensiunile umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și noțiunea că aceasta reprezintă specia umană, că specia noastră și-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea (și pe noi înșine) pe baza acestor simboluri. Antropologia a debutat ca știință a istoriei. Inspirată de triumful metodei științifice în științele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi și principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca științele sociale să-și formeze teorii și metode, era dublată de viziunea iluministă a umanității - concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor și critică față de îndepărtarea acestora de natura lor inocentă. Această dublă sensibilitate, față de tradițiile culturale (tradiție) și față de procesele schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeauna discursul antropologiei."@ro . "Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane."@ro . "Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă."@ro . "Aceasta este o listă de liste de formații muzicale grupate după genul muzical:"@ro . "Astronomia, (din limba greacă, άστρον astron: stea, νόμος nomos: lege) este știința care se ocupă cu studiul aștrilor și a legilor mișcării lor, al constelațiilor, galaxiilor și al universului în totalitatea sa. De asemenea, studiază evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră, planetele, cometele, radiațiile cosmice de fond, forma și formarea universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi.Astronomia este una dintre cele mai vechi științe datând încă din perioada Greciei Antice. În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație (vezi istoria astronomiei).În perioada contemporană, aproape toți astronomii au cunoștințe solide de fizică iar rezultatele observațiilor sunt puse în context astrofizic, astfel încât astronomia și astrofizica au dobândit definiții foarte apropiate.Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești.În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești."@ro . "Gebeleizis (sau Nebeleizis, Gebelexis) era zeul fulgerului și al orizontului la daci, probabil versiunea dacă a zeului trac al furtunii, al tunetelor și al fulgerelor, Zibeltiurdos. În perioadele mai târzii ale existenței dacilor, Gebeleizis pare să fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem. Mai este cunoscut și sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis."@ro . "O planetă este un corp ceresc de masă considerabilă care orbitează în jurul unei stele și care nu produce energie prin fuziune nucleară. Din această cauză, planetele sunt mult mai reci decât stelele, și nu au și nu emit lumină proprie, ci doar pot reflecta lumina stelelor. În principiu, planetele ar putea oferi condiții pentru apariția vieții extraterestre. Până acum câțiva ani erau cunoscute doar cele 8 planete ale sistemului nostru solar (plus planeta pitică Pluton). Acestea sunt, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare: Mercur Venus Pământ, numit și Terra Marte Jupiter Saturn Uranus Neptun"@ro . "La ora actuală în lume există 194 de state suverane și independente – 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite plus Vatican, care este observator permanent la Națiunile Unite.De asemenea, alte două entități de facto – Kosovo și Taiwan – sunt recunoscute ca state suverane și independente fiecare de circa ¼ din statele lumii."@ro . "Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 - 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane.Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889.Este menționată în \"Cartea recordurilor\" ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă."@ro . "Planeta Pământ (numită și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă după distanța față de Soare și a cincea ca mărime în sistemul solar. Când desemnează planeta (și nu solul), cuvântul se scrie cu majusculă. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, și singura din Univers cunoscută ca adăpostind viață (controverse legate de existența vieții extraterestre continuă să existe).Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×109) de ani.Conform ipotezei celei mai vehiculate în prezent, în urma impactului planetei Theia cu Pământul, cu 4,527 miliarde de ani în urmă, s-ar fi format Luna.Pentru comparație, vârsta calculată a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafața Pământului este acoperită în proporție de 70,8% de apă, restul de 29,2% fiind solid și \"uscat\". Zona acoperită de apă este împărțită în oceane, iar uscatul se subîmparte în continente.De la formarea sa Pământul a trecut prin numeroase procese geologice și biologice majore, astfel încât toate urmele condițiilor sale inițiale au fost șterse. Suprafața exterioară a planetei Terra este împărțită în mai multe plăci tectonice, care de-a lungul timpului se deplasează unele față de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte și lichid), fiind format din mantaua topită și miezul metalic, generator al câmpului magnetic. Condițiile atmosferice și de la suprafață, care au permis apariția vieții pe Terra, au fost la rândul lor influențate în mod decisiv de către diversele forme de viață. Acestea se află într-o balanță ecologică fragilă, în permanentă schimbare.Între Terra și restul Universului există o permanentă interacțiune. Astfel, Luna este cauza mareelor. În afară de asta, ea a infuențat continuu viteza mișcării de rotație a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra, forța de atracție numindu-se gravitație, iar accelerația cu care aceste corpuri cad în câmpul gravitațional se numește accelerație gravitațională (notată cu \"g\" = 9,81 m/s2). Se crede că motivul apariției oceanelor a fost o \"ploaie\" de comete din perioada timpurie a Pământului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat și ele mediul înconjurător într-o manieră decisivă. Schimbările de orbită ale planetei pot fi considerate răspunzătoare pentru glaciațiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafața terestră cu un strat de gheață. Terra nu are alți sateliți naturali în afară de Lună. Corpul ceresc Crui